Cum este mutilat un suflet de copil in Romania anului 2009 Dreptate pentru Ana

27 Aug 2009

By Emilia Chiscop

La Halaucesti, o copila orfana de mama, abuzata sexual de tata inca de la virsta de 11 ani, devenita apoi victima unui viol sau a unei tentative de viol in grup, ajunge sa fie culpabilizata pentru toate nenorocirile pe care le-a trait. Acest lucru se petrece sub ochii politiei, asistentilor sociali si ai directorului scolii unde invata atit victima cit si unul dintre presupusii agresori. O poveste cutremuratoare despre soarta unor copii ramasi fara parinti, pe care societatea, in loc sa ii ajute sa isi revina, mai mult ii condamna.

"Ce te framinta, Ana?", am intrebat vazind-o cum isi incovoaie umerii, coplesita parca de o povara. In incapere lumina e slaba, astfel ca ochii ei frumosi, mari si verzi, deveniti sticlosi din cauza unei lacrimi, sint si mai vizibili. Credeam ca imi va mai destainui vreo amintire din experientele ei sinistre, greu de inchipuit pentru o copila de numai 14 ani, de nesuportat pentru o fiinta omeneasca la orice virsta. Insa nu imaginea mamei pe care chiar ea a gasit-o spinzurata in casa de Sfintul Neculai, pe 6 decembrie 2006, cind avea doar 11 ani, nici imaginea tatalui care isi implinea placerile abuzind-o de nenumarate ori dupa ce a ramas vaduv nu au incovoiat acum umerii slabi ai Anei. Nici acea zi de 3 aprilie 2009, cind un baiat a ademenit-o intr-o recreatie, ducind-o de la scoala intr-o casa unde alti trei asteptau dornici de "distractie". Toate aceste orori care i-au tinut loc de copilarie sint o povara pe care Ana o poarta continuu de trei ani incoace si pe care o va duce toata viata in sufletul ei chinuit.

Umerii Anei s-au plecat acum, in fata mea, sub greutatea unui gind matur, un gind de mama; caci Ana, o fetita slaba si plapinda, a fost amanta pentru tata si mama pentru fratii ei mai mici. "Ma gindesc la fratele meu, de ce nu mai vorbeste el cu mine...", vine raspunsul ei surprinzator si dureros. Ca si cum nu ar fi indurat destul, Ana e gasita vinovata acum, inclusiv de fratele ei, pentru toate traumele care i-au marcat ireversibil viata. E gasita vinovata de gura satului, care isi hraneste voluptuos setea de birfa comentindu-i ororile traite si punindu-le intr-o lumina perversa, in care incestul si violul s-ar justifica prin placerea victimei. Iar reprezentantii institutiilor datoare sa ii apere drepturile par incapabile sa o ajute sa treaca peste suferinta. Drama Anei se pierde undeva, in birocratie si statistici. Este drama a sute de copii condamnati la o viata in suferinta intr-o tara in care nu exista nici un centru de tratament pentru terapia traumelor copilariei.

Pe un caiet de aritmetica, Ana si-a consumat citeva trairi intr-un fel de jurnal, cu desene si cuvinte. Pe una din pagini a desenat o sageata cu "tulpina" in dungi verzi, galbene si rosii, cu virful galben, indreptat in sus, deasupra careia scrie cu majuscule: "ESIRE". Intr-un mod nesperat chiar si pentru ea probabil, "iesirea" din cosmarul pe care il traieste de aproape trei ani s-a aratat pe 30 aprilie 2009, intr-o seara ploioasa, in care nu se distingea nimic in noroaiele de pe ulita din Halaucesti, unde se afla casa bunicilor materni ai Anei. Din aceasta bezna a aparut fratele mijlociu, plingind cu hohote. "Mai, baiete, ce-ai? Te-a batut?", l-a intrebat Ana, adresindu-i-se ca un adult, desi e doar cu un an mai mare ca el. Da, tatal lor, ajuns acasa de pe santier - pe atunci lucra la constructia unei case in Luncasi - il batuse cu picioarele. Nu era prima data cind se lua de copii, asa, din senin, dupa munca. Inainte, victima preferata era mama lor, pe care a batut-o, spune Ana, de cind a luat-o de nevasta. Mintea Anei retine scene de groaza, caci, venind pe lume imediat dupa casatorie, a fost dintotdeauna martora, dar si victima a acestor batai. Odata, cind tatal s-a intors din Israel, unde a lucrat in constructii vreo cinci ani, si-a dezbracat nevasta, a pus-o jos si s-a urcat pe ea, "cu adidasii in picioare" - isi aminteste Ana - lovind-o intruna, in timp ce copiii priveau ingroziti de pe pat spectacolul. Se intimpla sa ii ia la bataie pe copii si pe mama lor daca afla ca fusesera la bunicii materni fara sa-i fi spus lui dinainte. "Pe mama copiilor am salvat-o si eu din miinile lui. E un om foarte periculos", imi spune o vecina care a iesit la poarta dupa ce strigasem la mai multe case din preajma. "Oamenii nu ies, ca se tem sa vorbeasca, sa nu ii bata cind o iesi din puscarie. Am auzit ca pe unii i-a luat martori cu bani de partea lui", imi mai spune femeia. Altadata - rememoreaza Ana - l-a luat la bataie chiar pe tatal lui, bunicul copiilor, caruia i-a rupt o mina, apoi a inceput s-o bata pe mama lui, dupa care i-a venit rindul nevestei. "Pe mama a dat-o atunci cu capul de ciment", imi marturiseste fata. Acest episod s-a intimplat cu putin timp inainte ca mama Anei, chinuita de ani buni de stari depresive pe care le potolea cu medicamente, sa isi lege funia de git. Isi aduce aminte ca sora cea mica, acum de 3 ani si jumatate, avea numai citeva luni, iar cind mama lor s-a sinucis nu implinise inca anul. Intr-un alt moment de furie, "taticul m-a ridicat in sus pina m-a izbit de grinda cu capul, iar de acolo mi-a dat drumul jos. Doamne, daca m-ati fi vazut...Eram toata numai pamint". Apoi, ca si cum si-ar da seama de asta abia acum, trage concluzia: "Am avut o viata foarte grea". Tace putin. "Inteleg de ce s-a omorit mamica. Am avut momente cind mi-am spus ca mai bine ma duc si eu dupa ea, iar odata am incercat sa imi bag cutitul in git, dar n-am avut curaj".

Incestul: "Daca spui, dau foc la casa, te omor si te bag in pamint peste ma-ta"

Aceste ginduri i-au venit Anei dupa ce timp de aproape trei ani, cum a povestit ea intr-un tirziu, a fost obiectul secret al placerilor tatalui. "Dupa ce a murit mamica, am stat la bunica vreo doua saptamini. Cind ne-a luat acasa, a inceput. M-a dezbracat si s-a urcat pe mine. I-am spus: ce-mi faci, tata? da-te jos! Dar el nu m-a auzit. Tremuram, mi-era groaza". Apoi, abuzul a devenit o oribila rutina. Deseori, tatal venea la patul unde ea dormea cu fratele, o trezea si ii spunea "hai"; iar ea stia ca trebuie sa se scoale, sa mearga in cealalta camera, unde el dormea cu fetita mica in pat. Se aseza acolo cu fata in sus. Chipul i se crispeaza in timp ce imi povesteste, umerii i se string, corpul i se chirceste, iar toate aceste gesturi dureroase ii divulga suferinta mult mai bine decit reusesc cuvintele, caci in acest exercitiu de abuz, supunere si teroare - "te omor daca spui", o ameninta taica-sau - fetita care "nu a avut nici macar ragaz de a-si trai doliul, suferinta pierderii mamei, caci ceva si mai odios a venit peste ea" - dupa cum ii descrie drama Adriana Panaitescu, medicul care a examinat-o la Spitalul de Psihiatrie - a pierdut deprinderea dialogului. Felul de a povesti al Anei are ceva din spaima interogatoriului, cu toate ca am discutat cu ea evitind pe cit posibil intrebarile dureroase. Cit tatal pleca pe santier, in timpul saptaminii, cei trei frati stateau pe rind la bunicii paterni si materni. Vineri, isi chema copiii acasa: "Pai da, pentru ca lui ii trebuia sa ma aiba la sfirsitul saptaminii", imi spune Ana, sec. In acea seara ploioasa de joi, 30 aprilie 2009, tatal si-a gasit acasa doar baiatul. Fetele erau la bunica materna. L-a luat in suturi, de ciuda, si l-a trimis sa i-o aduca macar pe cea mica, Ana poate sa ramina daca vrea. "Niciodata inainte ginere-meu nu mai spusese ca Ana poate sa ramina. Asa a vrut Dumnezeu, sa o lase cu mine si sa se descopere", imi spune plingind bunica materna, careia i-a trecut atunci prin minte un gind care a cutremurat-o: de ce oare o voia pe fata mare mereu cind el era acasa? Nu cumva s-o fi luat de ea? "Ba da, mamaie. Dar te rog eu mult sa nu ne dai la casa de copii!", a raspuns fata plingind de spaima, caci taica-sau asa o amenintase: cu moartea sau cu orfelinatul. "De ce, mamaie, nu mi-ai spus?" "Dau foc la casa, te omor si te bag in pamint peste ma-ta, iar eu ma omor si vin deasupra, caci cavoul e de trei locuri", imi relateaza bunica Anei cum ii povestise fata ca o bagase taica-sau in sperieti. Desi era joi noaptea - trecuse de ora 11 - femeia a sunat imediat la 112. "Situatia copiilor a ajuns in atentia autoritatii tutelare din cadrul Primariei Halaucesti pe data de 01.05.2009, ca urmare a sesizarii venite din partea postului de politie Halaucesti. In urma evaluarii sociale si a declaratiilor minorei, a reiesit faptul ca exista posibilitatea ca incepind din anul 2006, dupa decesul mamei, minora in cauza sa fie victima a abuzurilor sexuale din partea numitului C.I., tatal acesteia". Referatul intocmit de Serviciul pentru Situatii de Urgenta al Directiei Generale de Asistenta Sociala confirma intreaga poveste, amenintarile, temerile si felul cum s-a descoperit totul pe 30 aprilie. Fata le-ar fi indicat si ultima seara cind fusese abuzata sexual de tata, in noaptea de 8 aprilie 2009. Acelasi raport consemneaza ca seful de post, "domnul Asoltanei Costica, ne-a informat ca la prima audiere a domnului C.I., acesta a recunoscut ca a abuzat-o pe fiica sa in seara zilei dinspre 7 spre 8 aprilie 2009, iar marturia lui a fost inregistrata audio". Barbatul a fost arestat la sfirsitul lunii iunie, fiind trimis in judecata sub acuzatia de viol in forma continuata si incest.

Violul: "Cica eu sint vinovata ca m-am dus la plimbare: cica am colaborat"

Raportul Directiei de Asistenta Sociala face referire si la cealalta trauma suferita de Ana, la inceputul lunii aprilie, inainte de descoperirea incestului. "Precizam si faptul ca minora a fost si victima unui viol pe data de 03.04.2009, din partea unor persoane de pe raza comunei Halaucesti, persoane care in prezent sint cercetate penal pentru fapta lor". Este singura fraza dedicata acestui eveniment, care tinde sa fie trecut sub pres de mai toata lumea, inclusiv de catre Politie. Ana povesteste ca pe 3 aprilie, in timp ce se afla la scoala, intr-o recreatie, un baiat mai mare a venit la ea si i-a spus "Hai sa ne plimbam". Fata il stia din vedere, dar nu vorbisera niciodata. A acceptat sa se plimbe cu el. Plimbindu-se si vorbind impreuna, s-au departat de scoala, ajungind undeva in apropiere de o casa. "Hai sa intram", i-ar fi spus baiatul, iar fata nu a zis nu. Acolo au mai venit alti doi sau trei baieti. Unul din ei a inceput s-o dezbrace. "Mai, dar ce-mi faci? Lasa-ma in pace". Au incercat apoi si ceilalti, dar fata s-a zbatut, a inceput sa tipe, ei probabil s-au speriat, iar ea a reusit sa fuga. Numai Dumnezeu stie prin ce a trecut Ana atunci. Chiar si relatarile ei sint confuze. In orice caz, nu a retras niciodata acuzatia de viol impotriva primului baiat. Dupa aceea s-a dus la scoala, asa cum era: "Mai aveam doua ore". Vazind-o cum arata, doua colege au intrebat-o ce are, iar ea le-a spus ca a fos dusa si violata de niste baieti. In recreatia urmatoare, s-a intimplat ca bunica materna a Anei se ducea la biserica. Scurtase drumul prin curtea scolii. "Ana unde-i?", a intrebat ea fetele care erau in curte. I-au spus ca "o luasera niste baieti" si nu vrea sa iasa din scoala. Le-a trimis sa o aduca. Au gasit-o inchisa in baia scolii, singura, plingind si tremurind toata. Au adus-o. In jurul ei si a bunicii s-a facut cerc de fete si baieti. "Am intrebat-o: ti-au facut ceva, mamaie? Iar ea, inconjurata de atitia elevi, pare-se ca de rusine, a zis plingind ca nu", imi povesteste bunica fetei. A doua zi dimineata, bunica l-a sunat pe tatal Anei: "Vezi ca fata are sa-ti spuna ceva". Tatal s-a dus la Politie, apoi la medicina legala. "Ginere-meu mi-a spus ca baietii cu pricina au venit cu bani multi la poarta. I-am spus sa nu-i primeasca, sa dea in vileag tot", rememoreaza femeia. Si Ana stie despre bani, si mai stie ca taica-sau nu i-a acceptat. Acum, cind se stie si despre abuzurile tatalui, fata marturiseste, chircindu-se iar: "dupa ce i-am zis ce mi-au facut baietii, intr-o noapte, m-a luat si m-a pus sa fac si cu el ce mi-au facut ei". Certificatul eliberat de Institutul de Medicina Legala pe 10 aprilie precizeaza ca fata "declara ca pe data de 03.04.2009 a fost victima unui viol comis de trei persoane". Concluziile raportului erau ca, desi nu erau urme de violenta, fata prezenta "atribute morfo-functionale... care permiteau consumarea unui raport sexual, fara deflorare". In absenta probelor biologice insa, povestea poate cunoaste multiple variante, in functie de conjunctura, de interesele sau de ignoranta adultilor, de posibile negocieri intre familii, variante care ii dau peste cap mintea Anei, ca nici ea nu mai stie ce sa creada, ce sa marturiseasca, ce sa treaca sub tacere. Iar aceasta confuzie i s-a intors tot ei impotriva: declaratiile neclare sint argument in apararea acuzatilor, iar Ana e suspectata ca minte. "Cica eu sint vinovata ca m-am dus la plimbare: cica am colaborat", spune debusolata Ana. "Imi amintesc ca fata a revenit asupra declaratiilor. Din cite mi-a spus seful de post din comuna, s-ar parea ca a fost colaborare", declara comisar Tiberiu Dogaru, adjunct al Politiei Municipiului Pascani, care s-a ocupat de dosarul de viol. Dr. Adriana Panaitescu spune insa ca ambiguitatea declaratiilor fetei se explica prin sindromul de stres postraumatic pe care il traieste acum copila, care a cumulat o multime de suferinte, suprapuse una peste alta, distrugindu-i sufletul, increderea in sine si in ceilalti, impovarind-o nu doar cu amintiri de groaza, ci si cu sentimente de autoinvinovatire, prezente mereu in astfel de istorii cumplite. Dar chiar si colaborare sa fi fost, fapta de relatii sexuale cu un minor ramine, iar dosarul de cercetare a acuzatiilor de viol a fost trimis la Iasi, la Serviciul de Investigatii Criminale si anexat dosarului de incest - mai precizeaza comisarul Dogaru. Cert este ca, in acest moment, cei trei baieti cu virste de la 19 la 25 de ani, acuzati initial de catre Ana, sint cu totii in libertate.

Haituita de institutiile "responsabile"

Aceasta e povestea. Dar suferinta fetei continua. De asta data cu complicitatea institutiilor care ar trebui sa o ajute sa-si revina. De cinci luni, de cind violul si incestul au fost date in vileag la Politie, Ana e plimbata mereu pe drumuri si pusa sa povesteasca prin ce a trecut iar si iar, desi expunerea repetata la trauma este nociva, spun specialistii. Dar pe nimeni nu pare sa intereseze cu adevarat suferinta Anei, cit mai degraba rezolvarea birocratica a cazului. In sat, fata a dat declaratii la Politie si apoi in fata asistentilor sociali. Dupa aceea a mers la Socola, unde a fost expertizata psihiatric, si la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Drepturilor Copilului, unde a fost supusa unor noi interviuri. Psihologul Elena Filip, din cadrul DGASPC, spune ca fetita era traumatizata, iar gestica ei trada chinurile prin care trecuse, care nu ar putea fi, in nici un caz, disimulate. Dupa ce tatal a fost arestat si trimis in judecata, instanta a dispus o noua examinare psihiatrica, asa ca fata a fost internata din nou la Psihiatrie. "Rezultatele expertizei au aratat ca fetita sufera de sindrom de stres postraumatic, cu tulburari de adaptare, de comportament, incapacitate de concentrare, stari de confuzie", a mai spus medicul. Ana a suferit o trauma majora, una din cele mai puternice traume ale copilariei. "Dupa trauma suferita de moartea mamei, ea a suferit un alt soc: fiind abuzata sexual de tata, a pierdut practic increderea in unicul parinte ramas in viata", explica dr. Adriana Panaitescu. Pentru a fi ajutata sa isi revina, toate institutiile, incepind cu scoala, continuind cu politia, asistentii sociali, psihologii, ar trebui sa colaboreze pentru a crea un mediu social de incredere pentru Ana. In Romania, nu exista o colaborare intre institutii. Fiecare actioneaza fragmentat. De exemplu, dispunerea unei noi examinari psihiatrice de catre instanta este nejustificata si abuziva pentru psihicul copilei, crede dr. Panaitescu. Ea a recomandat Directiei de Asistenta Sociala sa nu desparta fratii, ci sa ii lase pe toti la bunicii materni, intrucit a vazut ca despartirea e un motiv de suferinta pentru Ana, care trebuie crutata, iar bunicii erau dispusi sa ii creasca si au conditii bune. Directia insa a decis ca fetitele sa stea la bunicii dinspre mama, iar baiatul la bunica paterna, caci chiar el ceruse asta. Cu doua zile in urma, Ana a fost externata pentru citeva ore spre a se prezenta la procesul cu taica-sau, dar instanta a dat un nou termen. Haituita intre institutiile "responsabile", fetita nu a fost insa inclusa in nici un program coerent de recuperare. "Ceea ce putem face este sa o integram in perioada urmatoare intr-un program de consiliere psihologica", afirma Marian Serbescu, seful Directiei de Asistenta Sociala.

Pusa la zid in sat, sub ochii indiferenti ai scolii si ai asistentilor sociali

La Socola, Anei ii e dor de mamaia si bunicul, de sora si de fratele care refuza sa-i vorbeasca, dar a scapat de o alta trauma careia trebuie sa ii faca fata acasa: judecata satenilor. "Dupa ce s-a aflat de viol, oamenii ma priveau urit tare", imi spune ea. "Dupa ce s-a aflat ce a fost cu tata, unii au inceput sa se uite mai cu mila", completeaza. Nu-i om in Hataucesti care sa nu stie ce i s-a intimplat in acesti ultimi trei ani. "Pe bunicii fetei violate ii cautati? E colega mea de clasa", a spus un baiat din comuna, afirmind ca-i stie pe cei acuzati de viol. Unul e elev al Liceului "Bogdan Voda", unde invata si Ana. Toata lumea stie ce s-a intimplat, dar directorul scolii, Petru Balan, asteapta cu resemnare un verdict al Politiei. "Nu stiu cine sint presupusii violatori, nu m-a interesat. Astept date de la Politie. Iar violul nu ni s-a confirmat, nu stim daca a fost viol sau colaborare", a declarat profesorul Petru Balan, care nu vede nici o problema in faptul ca, in scoala pe care o conduce, o fetita de 14 ani a fost dusa de niste baieti in timpul orelor si agresata sexual, ori macar ca un elev al scolii a fost implicat intr-o tentativa de viol, asta in cazul in care fapta nu se va confirma. "Este incalificabil! Nu pot sa cred ca asa a procedat directorul Balan. Voi vorbi cu el, cei din scoala sa se comporte ca niste educatori si ca niste oameni", a reactionat inspectorul scolar general Seryl Talpalaru. Institutiile satului care ar putea sa o ajute pe Ana - scoala, politia, asistentele sociale de la Primarie - au mai degraba o atitudine prudenta, se tem sa nu se puna rau cu satenii sau cu superiorii. Seful de post din Halaucesti nici nu a vrut sa ne spuna cum il cheama, de parca nu tot satul stia ca il cheama Costica Asoltanei. "Nu tine de competenta mea, va rog sa nu imi creati probleme", ne-a spus el. Asistentele sociale Iuliana Andries si Isabela Gabor, responsabile de apararea drepturilor copiilor in Halaucesti, sint ocupate cu completarea adeverintelor pentru ajutoare sociale si alocatii, uitind de cealalta misiune a lor, de a tine legatura indeaproape cu familiile, mai ales acolo unde sint copii orfani. Au aflat de la Politie povestea Anei. Intrebate de cite ori i-au vizitat familia inainte, raspundeau confuz, cind ca au mers la sase luni, cind ca faceau vizite mai des. "Dar nu era nevoie, caci era o familie normala, iar tatal copiilor venea singur, din trei in trei luni, sa ridice alocatia de sustinere a familiei monoparentale. Colega mea, Iulia Andries, e vecina cu ei, nu i s-a parut nimic suspect", precizeaza Isabela Gabor, concluzionind: "E o tragedie ce s-a intimplat, dar ne ferim sa acuzam. Traim aici in sat". In orice caz - adauga Isabela Gabor - tatal era bine vazut in Halaucesti: avea grija de copii, le facea gratar, le cumpara cadouri. Si Ana e constienta de asta: "lumea nu stia ce om periculos era tata. Oamenii il vedeau numai la magazin cind ne cumpara dulciuri", mi-a spus intr-una din intrevederile noastre. De ziua ei, de exemplu, i-a cumparat o trusa de manichiura in forma de inima albastra: "Combina teroarea cu un joc pervers al seductiei", crede dr. Adriana Panaitescu.

Sansele Anei

Asadar, care sint sansele Anei? Ea se va intoarce in acest mediu ostil, traumatizant, din Halaucesti, unde recuperarea e un vis frumos. "Daca va reusi in aceste conditii neprietenoase sa treaca peste ce i s-a intimplat, inseamna ca are o structura psihica extrem de rezistenta", spune cu scepticism dr. Panaitescu. Fata va merge la scoala, unde e elev si cel care a agresat-o. Fiecare pas al ei va fi judecat inmiit de toti satenii. Mama si sora tatalui Anei sint cei mai aspri judecatori ai fetei. Resping ideea incestului si cred ca totul e o razbunare a copilei nemultumite de exigenta tatalui. Acum si fratele Anei e in asentimentul lor, gasind-o vinovata probabil pentru toata rusinea care s-a abatut asupra familiei. Nu mai contenesc cu blesteme la adresa fetei si a bunicilor materni: din cauza lor sta dupa gratii fiul lor care "a muncit in Israel sa ridice o casa, iar acum nu se va mai bucura de dinsa". Depinde insa ce va decide instanta. Tatal si-ar fi angajat o avocata din Pascani, careia i-ar fi construit casa, spun oamenii din sat. Ana nu are inca un aparator, caci bunicii nu au bani. I se va pune unul din oficiu. Rudele tatalui sint convinse ca Dumnezeu, prin intermediul preotilor catolici si ortodocsi, la care au platit slujbe impotriva cuscrilor si a fetei, le va face dreptate. Este ceea ce si bunicii materni isi doresc: Dreptate pentru Ana.

Trauma din copilarie poate avea consecinte dezastruoase asupra adultului de mai tirziu

Cazul Anei aduce in discutie un subiect care nu este suficient inteles de catre institutiile publice care intra in contact cu astfel de situatii: trauma din copilarie. Cercetatorii germanl Pieter Riedeser si Goddfried Fischer, autori ai unui recent "Tratat de Psihotraumatologie" (pe care l-am folosit ca sursa documentara), precizeaza ca trauma la copii este de mai multe feluri, incepind cu trauma de despartire (n.r. -separarea de parinti prin divort, plecarea la munca in strainatate, moartea) si pina la abuzul sexual. Printre primele cercetari ale traumei de despartire le-a efectuat Anna Freud, in timpul celui de-al doilea razboi mondial si dupa aceea. Ea a cercetat copii luati de parintii lor in adaposturi in timpul bombardamentelor asupra Londrei, cu copii separati de parint si dusi la tara. Rezultatele cercetarilor, au aratat ca pentru copii o noapte cu bombardamente este mai putin traumatizanta decit despartirea de parinti. Cercetarile ulterioare fac diferentiere intre efectele unui eveniment traumatic singular (trauma de tip I) sI cele ale unui eveniment traumatic complex, indelungat (trauma de tip II). In aceasta din urma categorie se incadreaza drama Ana din Halaucesti: ea si-a pierdut mama la 11 ani, ea a gasit-o spinzurata in casa, apoi a fost abuzata sexuala de tata, apoi a fost victima unui viol sau a unei tentative de viol in grup. Specialistii spun ca trauma complexa, de tip II, duce in timp la negare si anestezie emotionala. Unii copii dezvolta o capacitate de autohipnoza, spre a se indeparta de stresul traumatic recurent (care revine periodic), iar aceasta capacitate sta la originea unor tulburari de identitate ulterioare. Alaturi de distantare si anestezie emotionala, alte efecte sint minia, furia, care se indreapta si asupra propriei persoane, culminind cu auto-ranirea si suicidul. Traumele din copilarie lasa urme in viata adultului: angoase, atitudine alterata fata de oameni, viata si viitor.
Mult mai grav este atunci cind copilul e traumatizat chiar de cineva din familie. Cercetarile arata ca in cazul copiilor abuzati de unul din parinti, ei devin dezorientati, confuzi, pierd capacitatea de a face o diferentiere intre obiecte prietenoase si dusmanoase, intre locuri sigure si nesigure. Ei dezvolta atacuri de panica generalizata, indispozitii cronice depresive, dar se poate ajunge chiar la pierderea propriei identitati si la asa-zisele stari de posedare.

Terapia traumei la copii trebuie sa porneasca de la reconstructia unui mediu social de ajutor, de incredere, in care gradinita sau scoala, mediul familial, au un rol esential. In cazul Anei, scoala nu a luat nici o masura pentru a o ajuta. Terapia traumei e un proces de durata (de citiva ani), pina se constata ca victima a reusit sa integreze experienta traumatica, astfel incit aceasta sa nu determine nici un pas inapoi in dezvoltare.

Michael Houston, presedintele Consiliului Copiilor, Adolescentilor si Familiilor, SUA: "Copiii cu traume ca acestea sint tratati in centre speciale, departe de comunitatea unde au fost abuzati"

Sansele de recuperare a acestor copii sint mult diminuate in Romania, unde nu exista programe coerente pentru terapia traumelor copilariei. Singurul sprijin concret pe care il va primi Ana consta in consiliere psihologica din cadrul DGASPC, de care va beneficia daca va face naveta la Iasi sau la Pascani, unde se afla un centru zonal al institutiei. Fata va trai insa in acelasi mediu in care a indurat trauma. Prin comparatie, in Statele Unite ale Americii, "adolescentii cu traume similare sint tratati in centre speciale pentru tratamentul traumei, pentru o perioada de pina la 18 luni, fiind luati din comunitatea unde au trait trauma", a declarat pentru "Ziarul de Iasi" dr. Michael Houston, presedintele Consiliului Copiilor, Adolescentilor si Familiilor al Asociatiei Americane de Psihiatrie. "Dupa terapia in centru, se face tranzitia spre un program terapeutic urmat dupa caz acasa sau in familii de asistenti maternali, insa de preferinta ei trebuie tinuti departe de comunitatea in care abuzul sexual a avut loc. In functie de problemele de comportament constatate, fata ar putea beneficia de terapie de grup sau individuala, orientata spre depasirea sentimentelor de victimizare si spre recapatarea stimei de sine, proces care dureaza citiva ani, in cele mai fericite dintre cazuri", a mai precizat dr. Michael Houston.

106 copii victime ale abuzurilor sexuale, in ultimii doi ani la Iasi

In ultimii doi ani, in evidentele Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, sint inregistrati in total 1813 copii supusi abuzurilor de tot felul (batai, agresiuni sexuale, neglijente din partea parintilor, obligare la munci, cersetorie etc). Ana este unul dintre cei 106 copii, victime ale abuzurilor sexuale, luati in evidente in 2008 si 2009. Numarul lor real ar putea insa mult mai mare, dat fiind ca deconspirarea acestor situatii dramatice se face anevoios si tirziu, cum s-a intimplat si in cazul Anei.

Copyright 2009. Used with permission from Emilia Chiscop and Ziarul de Iasi.